Categorisit la de unde si pana unde
M’am apucat să mai dau o nuanţă blogului nostru puţin intrat în hibernarea unei veri pline. Mâna îmi e rece, afară e frig, înnorat, trist. Scriu greoi, mâinile nu îmi mai alunecă pe tastatură dar gândurile îmi şoptesc amintirile din vara ce s’a cam încheiat.
După întoarcerea victorioasă de pe tărâmurile culturii urbane mutate la Costineşti, şi după un carnet de cupoane şi o legitimaţie uitate de Corco pe bancheta lipicioasă a rapidului Mangalia – Bucureşti Nord ( nu o certaţi, era puţin ‘enamorada’), ne’am întâlnit, periodic, în special sus la TNB, unde vântul adia duşmănos câteodată şi beam Orangina (shake it o wake it , nu?) sau bere la pahar.
Fetele SUN™ 
au reuşit să ajungă în vamă pentru încă una bucată distracţie la pachet, pe plaja murdară de la Stuf şi printre oameni care ştiau cum să ridice praful cât mai sus posibil…Au avut grijă să meargă pe jos, noaptea, 6 km între 2 mai si Vamă, cu încă 3 nebune şi să facă 3 nopţi albe, cu 2 ore de somn de la 8 la 10 dimineaţa, pentru că nu puteau pierde o bălăceală bună în valurile limpezi ale apei din Vamă, atunci când soarele înfierbânta nisipul sau când luna apărea pe cer, sau printre nudişti din 2 mai, când au nimerit din greşeală pe o plajă a lor…
Acum Corco a noastră dragă a plecat pe tărâmuri cu palmieri şi toreadori. Sper că ştie cât de mult ne lipseşte şi dacă nu ştie, îi spun eu acumJ NE E DOR DE TINE! Cele 2 mufe au fost la aeroport înainte de plecare, am glumit şi ne’am îmbrăţişat des, am văzut’o cum se îndepărta şi uşor dispărea printre oameni. Acum planificăm o vizită cu program prelungit în Spania, prin februarie 2009….Lista este deschisă, să mergem cât mai mulţi!
4 cincimi din SUN™ s’au întâlnit joi la un pahar de vorbă, la o pizza sau o brioşă, şi printre dileme şi nedumeriri, am ajuns la concluzia că aşteptăm să înceapă facultatea ….oare? Eu una…mai vreau doar timp, timp să hibernez alături de acest blog al unei poveşti fără sfârşit.
Timp de doua zile, patru cincimi din SUN™ si Anca, s-au plimbat pe strazile linistite ale Sibiului. Am vazut cum logo-urile brandurilor care au shop pe centru au renuntat la culorile lor, fiind adaptate stilului traditional si arhitacturii caselor. Ne-am uitat dupa nenea care repara fantana aia frumoasa care tasneste din pamant si am sperat ca poate poate o repara. N-am avut noroc, insa am hranit porumbei cu gogosile cele mai bune de pe Terra, am urcat pana sus sus sus in Turnul Sfatului, am tras cu ochiul in primaria noua, ne-am uitat dupa orga din biserica evanghelica si din cea catolica. Pentru ca si ploile in Sibiu sunt mai speciale 
a trebuit sa asteptam o ora iin muzeul Brukenthal pana s-a mai potolit. Cu un Stefan care dupa spusele lui Anca doar “mananca si doarme”, dupa nefericitul accident in care tonomatul a refuzat sa ii dea ceva de papa, am ajuns la Bufnita la o mancarica scurta. Seara ne-am petrecut-o aproape muti de oboseala, dar si de placere auditiva, incantati de nenea ala mare si durduliu care canta Ballade pour Adeline. Si ne-am holbat inmarmuriti intr-unul din punctele de atractie cu maxim potential ale Sibiului….toaleta din Atrium :p – casutele cu ochi, Podul Minciunilor, Piata Mica, Crama.. ti se taie de tot respiratia..
A doua zi a inceput relativ prost pentru Stefan, care, desi a incercat sa seduca majoritatea feminina cu sandwich-uri, a fost nevoit sa stea dupa funduletele noastre intr-un magazin cu bilute si snurulete si cercelusi si iar bilute… Un pic speriati de ploaie, ne-am luat inima-n dinti si am pornit spre Muzeul Satului, cel mai mandru si mai frumos muzeu din Europa sau estul Europei sau asa ceva.. :p Ne-am plimbat pe la casute, am mancat fragi muulti si buni, ne-am pozat pe la toate morile si ne-am delectat cu mici si bere. Seara a culminat cu meciul secolului – şah: fetele vs. Stefan, care evident s-a transformat in Anca si batranelu’ ala simpatic ragusit de la prea mult Carpati vs. Stefan & Co (cheliuta ala de zice Stefan ca era varza… mda.. :p ). Si da, Stefan a batut. Fetele – rusinica, rusinica ) Ne-am despartit in “cea mai frumoasa mica gara” dupa spusele lui MUFI, desi credeam ca asa a zis Corco.
2 zile minunate a la Sibiu. Ne-ar fi placut sa fie cu noi si Miki si Sebi 
dar i-am purtat in sufletel tot timpul – mai ales la 20.00 cand a sunat reminder-ul pastilos al lui Mufi :p
Pentru ca totul (bine, aproape totul :p ) a inceput pe stadion, ne-am gandit sa ne ducem din nou. Asa ca luni, dupa examenul de la logistica si vestea cea mare despre mare :p – adica MERGEM LA MAAAARE sa le vorbim omuletilor despre cultura underground – ne-am dus la Cupa Campionilor!!! A fost tare frumos! Am pornit valuri si ne-am uitat dupa marile staruri si dupa un baietel/fetita (sexul ramane in continuare nedeterminat) care facea super mega show furand mingea copiilor mai mari sau salvand situatia in care erau 2 mingi pe teren 
Nice, huh?
Categorisit la de unde si pana unde
Am castigat! Am castigat in fiecare zi din ultimele 2 luni jumate! Am castigat prieteni, tone de ras, critica si idei noi, emotii cu duzina, am castigat un zambet larg in fiecare zi! Ne-am tachinat, ne-am facut sa radem, am crezut in NOI, am muncit ca nebunii si pe langa toate astea, ne-am distrat de minune!
Cum sa nu imi placa Mufu de Cami, Tehnicu Stefan, Colega mea de celula si Omul care crede ca toate durerile si placerile se compenseaza la un moment dat! SUNteti extraordinari! Magnifici! Si va vreau in continuare alaturi de mine. Lucrurile nu se termina aici, nu imi plac sfarsiturile, nu isi are loc aici un sfarsit. Ne mai asteapta inca multe experiente de neuitat.
Am crescut impreuna… E o traire ce merita repetata!
Si…o dedicatie speciala pentru voiI
iubesc SUN™
Categorisit la de unde si pana unde
Tocmai mi-am dat seama ca mai e doar o saptamana.. Va fi cea mai grea saptamana, cea mai plina de provocari, cea mai plina de distractie, cea mai amuzanta, cea mai enervanta, saptamana in care daca o sa existe obiecte cu o greutate mai mare de 0.5 kg in preajma SUN™, probabil ca nu o sa iasa bine..
Martea viitoare se termina totul. SUN™ nu o sa mai aiba motive sa se intalneasca. SUN™ o sa ramana doar o echipa care a participat intr-un an la olimpiade si a ajuns in finala.. Poate va castiga vreun premiu, dar…atata tot. Va fi o amintire frumoasa a unor copii care s-au intalnit sa faca treaba buna si si-au sacrificat timpul de iesit prin oras/mall/facut proiecte/mers la scoala, pret de jumatate de semestru pentru ca sa faca doua campanii reusite.
SUN™ o sa uite de mine. Peste o luna nimeni n-o sa-si mai aduca aminte nici de printuri sau de spoturi, nici de logo-ul SUN™. O sa o intrebe Anita pe Claudia cum era sigla?.. “Bai, parca era cu un soare…gen”. N-o sa mai intereseze pe nimeni povestea celor 5 norisori veseli. N-o sa se mai uite nimeni ca SUN™ avea gazon special ales pentru prima campanie.. N-o sa mai stie lumea ca norisoru’ ala era alungat de soarele razator.. “SUN™’s slice of…what?!?!”
O sa fie din nou 5 studenti, in aceeasi serie, care isi vad de proiectele lor la PR si Cercetari si fac promotii la Sony sau pleaca la zilele Sighisoarei sau la munte, la baschet sau merg uneori in B52 cu ganduri nu prea curate.. Intr-o luna vine vacanta si fiecare o sa plece acasa ca sa isi vada de treburile lui.. Ofteaza adanc pentru ca stiu ca asta e adevarul…
Morala? Nu trebuie deloc sa fie asa! Nici pe departe! Si nici macar nu o sa fie! Cred ca cea mai tare chestie pe care am vazut-o la copiii astia e ca sunt chiar super mega ultra şpuţ! S-au aruncat cu capul inainte si n-au gresit cu nimic! Sunt niste oameni adorabili! Cum sa nu te topesti dupa ei cand au atatea chestii care sunt doar ale lor? Mori de ras la fiecare gluma care incepe cu “tehnic vorbind…” si se termina cu o privire gen Puss din Shrek de-a lui Stefan.. Sau reminder-ul Anitei la in fiecare seara la ora 8.. Sau Shari – ariciul mai nou zburator al lui Cami care, norocul lor ca nu are jumatate de kilogram. Mufarea, sapca emo, pardon “pimpin” a lui Sebi sau mingea Bergenbier a Claudiei.. Agenda bautoare de ceai, fazan intr-o valiza, “cainele rosu” de la MC, bancul cu branza si rosia pe care i l-au spus lui Rox, Ţuţu – pisica urata, Merticaru’ – profilul de droghi, si cate si mai cate…
Ar trebui sa existe premiul pentru cea mai super mega ultra GEN echipa! Sigur ar fi al lor! Oameni care pur si simplu sunt geniali cand sunt impreuna! Sunt curios ce o sa faca prin Delta si prin Vama la vara! Pana atunci, le tin pumnii sa le mearga şpuţ saptamana asta si la prezentare sa lase juriul cu ochii in….SOARE!
Al vostru, cel mai mare fan,
ză Blog
Agentia Nationala Antidrog – tehnic vorbind, Stefan are mana de aur!!! Am fost cei mai fericiti cand Marius Balaci a spus: “Agentia Nationala Antidrog”! Dupa ce initial, echipa noastra s-a numit public pentru prima oara “SAN TÎ MΔ, am fost inconjurati de oameni noi, oameni impunatori, oameni la costum, oameni cu camere de luat vederi si ecusoane care pareau importante… Overwhelming!
Preşedintele instituţiei, chestor şef prof. univ. dr. Pavel ABRAHAM şi directorul de comunicare – comisar şef Petre Crăciun ne-au inmanat brieful si ne-au prezentat situatia. Ce trebuie sa facem? Trebuie sa gandim o super-mega campanie prin care sa reducem efectele secundare ale consumului de droguri puternice si sa aducem la cunostinta faptul ca exista centre de reabilitare care ofera asistenta medicala si sociala, tinerilor dependenti de heroina. Idei? O gramada! Oamenii cu care lucram sunt mai mult decat tari!!! Avem la dispozitie cam tot ce ne dorim, de la date, campanii anterioare, detalii despre droguri, doze, tratament, posibilitatea de a interactiona cu un fost dependent, reabilitat, eeeetc. Entuziasmul? Debordant!
Ne laudam cu primul articol scris despre aceasta prima intalnire si speram ca si pe data de 16 mai, seara sa apara un alt articol care sa vorbeasca despre noi si despre reusita noastra!
Am pus pachetele de servetele la murat, ne-am tras zambetele de ingerasi pe fata si ne-am hotarat sa mergem mai departe
Stres, oboseala, emotii, fazan cu valiza, pipi des, fulare de nationala…de toate pentru toti. Suntem atat de fericiti!!!
Photoshop, trei fete canta pentru Stefan prin tuburi de carton, MC ramane fara inghetata, facem pipi de multe ori, 8 drumuri Moxa-Romana, cearcane visinii, discutii despre sex, raceala a la Anita, dor de perna, bulinute galbele si portocalii, accent de Sebi turbat, revenirea pixului GEN, al 6-lea membru al echipei!
Tragem un somnic rapid si bagam un dus rece dimineata, il colectam pe Sebi pe la Herastrau si … mergem la o plimbare :p
Adevarul e ca ne-am lipit atat de tare unul de altul de am ajuns sa dam mai multa importanta problemelor celuilalt decat problemelor noastre. Chiar suntem SUN™ si asta se vede clar in momentul in care inventam o plaja cu numele asta pe care Anita danseaza din buric pe muzica lui DJ Clau la spuma party (limbajul era cel care facea toata treaba supermegavaginala).
Pilula Anitei o sa ramana emblematica.. Probabil ca si peste 5 ani o sa radem cu hohote intr-un KFC la 20.00 cand o sa auzim soneria de reminder. Suntem atat de norocosi ca ne-am gasit. Ne-am legat unul de altul rau de tot. Atat de tare ne dorim campania urmatoare pentru ca daca nu, o sa murim unul de dorul celuilalt. Lacrimosa? DA! Si ce-i daca? SUN™ GEN!
Marele eveniment se apropie.. Joi, de la ora 11 si 12 minute, timp de aproximativ 10 minute 5 norisori vor eclipsa cerul si isi vor face de cap cum stiu ei mai bine ca sa spuna ce si cum sta treaba cu campania, sa arunce BOMBA pe care o pregatesc de atata vreme sa explice strategia din spatele campaniei, sa expuna fiecare executie (asta o sa fie cea mai grea proba – sa ne abtinem sa radem cand povestim despre executii, de obicei in punctul asta ne plesneste un ras isteric).. O sa dam gata juriul si o sa ne purtam ca niste creativi geniali ce suntem. Asteptam cu sufletul la gura momentul si intre timp ne intalnim pentru inca cateva portii de distractie ca sa punem planul de bataie cap la cap. 10 minute sunt atat de putin pentru niste oameni care au atat de multe chestii de spus.. O sa ne straduim sa ne incadram si mizam pe faptul ca SUN™ gen!!!!
Intre timp, ne-am trimis antrenorul, atacantul si portART-ul la scoala de marketing sa dea gata si pe cei de acolo.. Va fi o saptamana ametitoare pentru toata lumea!! Joi, pe la 11 jumate, ne asteptam suporterii cu bere si seminte Let’s rock this party, baby!
Categorisit la de unde si pana unde
Pe scurt si la obiect, conferintele de pe messenger nu duc la nici un rezultat!:)) Totul a inceput cand antrenorul nostru a dorit sa ne stranga sa stabilim o ‘intalnire virtuala’ pentru a discuta una alta, lucruri importante si ne trebuia doar o zi si o ora la care noi, cei 5 ‘norisori’ sa fim disponibili. Pai ce…s-a putut? Binenteles ca nu:))
Tot intalnirile ‘face to face’ sunt productive si mai pline de haz:D. La fel e si cu stadionul si meciurile de fotbal. E mult mai tare sa fii tu acolo, pe stadion, in mijlocul actiunii decat simplu spectator in fata televizorului.
Dar ce mi-am dat eu seama aseara cand discutam pe mess e ca.. mi s-a facut dor de voi:) Ne vedem luni, ne vedem luni!
